George Coşbuc Noi vrem pământ!Flămând şi gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,Şi m-ai scuipat şi m-ai bătutŞi câine eu ţi-am fost!Ciocoi pribeag, adus de vânt,De ai cu iadul legământSă-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!Răbdăm poveri, răbdăm nevoiŞi ham de cai, şi jug de boiDar vrem pământ!O coajă de mălai de ieriDe-o vezi la noi tu ne-o apuci.Băieţii tu-n război ni-i duci,Pe fete ni le ceri.Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:Nici milă n-ai, nici crezământ!Flămânzi copiii-n drum ne morŞi ne sfârşim de mila lor -Dar toate le-am trăi uşorDe-ar fi pământ!De-avem un cimitir în satNi-l faceţi lan, noi, boi în jug.Şi-n urma lacomului plugIes oase şi-i păcat!Sunt oase dintr-al nostru os:Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scosDin case goi, în ger şi-n vânt,Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -O,...