Un comunist salută Bacăul

  La Bacău încă mai trăieşte Vasile Roaită . Dacă veniţi cu trenul de la Iaşi spre Bacău chiar la intrare vă salută ,, trăgând sirena “ veşnicul comunist Vasile Roată . Statuea lui tronează nemişcată de nimeni în muribundul parc al CFR – ului. Vara la umbra lui întinşi pe iarbă se poate bea o bere liniştit . Bacăul păstrează astfel singura statue a vechiului regim comunist . Povestea lui începe prin ani 50 când activitatea de partid avea nevoe de eroi care să le reântâlnească istoria . Vasile Roaită se număra printre aceşti eroi alături de Donca Simu , I.C Frimu , Olga Bancic şi alţi . 
  Se fabricau laboratoarele comuniste devenind peste noapte figuri demne de urmat cu acte de mari eroism . Deveneau peste noapte nume de străzi , instituţii publice fiind studiaţi în manualele de istorie . Până la venirea lau Ceauşescu statuea se afla în centrul municipiului unde azi e statuea lui Bacovia . Apoi a fost mutată în mare secret şi ampalsată în locul de azi . Dar , haideţi să îi ascultăm povestea ,,eroului “ Vasile Roaită . 
Pentru a realiza acest lucru ne-am adresat istoricului Eugen Şendrea singurul din ţară ce posedă atestat de specialist de monumente istorice . Povestea eroului comunist este următoarea : ,, .....Iunie 1948 . La uşa cabinetului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej , tremurând ca de friguri , aşteaptă Constantin Negrea , un bărbat în vârstă de 35 de ani . După un timp este chemat înăuntru . Lângă Dej , în picioare se află Chivu Stoica .
Ei, tovarăşe Negrea , cum a fost la greva din 1933 de la Griviţa ? Cine a tras sirena? Îl întreabă Dej. 
Sugrumat de emoţie Constantin Negrea îşi drege glasul şi , după ce tuşeşte uşor , spune : Era seara târziu . Ne strânseseră vre-o 5000 de muncitori . Eu deci subliniez eu , din oră în oră , tragem sirena ca să se audă în tot oraşul , că suntem în grevă şi să vină şi alţi CFR-işti să ne sprijine . Se ţineau discursuri de la o tribună . Ţin minte că dumneavoastră tovarăşe Dej , Ilie Pintilie şi alţii aţi plecat la Ministerul Transporturilor . Sirena a fost oprită la ora 23 .00 , deoarece nu mai erau lemne şi cărbuni pentru cazanul ei . Împreună cu 20 de băieţi de la cămin am cărat combustibilul necesar şi sirena a putut fi pusă din nou în funcţiune .Pe la două din noapte a venit şi armata . Ei bine Vasile Roaită , tânăr şi el , avea 21 de ani , era ucenic la ,, căldărie ”. A venit la serviciu pe la 5 dimineaţa . Până atunci nu-l văzusem în curtea ,, Atelierelor ”. Ce să vă spun ? Când armata a început să tragă , el stătea în uşa atelierului său ! S-a numărat printre cei 7 care au fost împuşcaţi atunci . Gheorghiu- Dej se ridică de la birou , face câţiva paşi , gânditor , îndreaptă rama unui tablou şi , după ce îl priveşte în ochi pe Chivu Stoica începe să vorbească :
Ai fost bun , nu am ce să-ţi reproşez …. Tu ai stat lângă mine , Negrea … Erou va fi Vasile Roaită , şi el a tras sirena ! Ai înţeles ?
Roşu de furie , Constantin Negrea protestează :
Vă rog să mă credeţi Vasile Roaită nici n-a atins sirena ! 
Lasă ,lasă asta şi intră în partid şi altfel o să vezi lucurile 
Tovarăşe Dej , eu nu intru în partid că nu vreau să mor fără lumânare !
Ce înseamnă asta ?
Păi , ştiţi cum e cu ruşii ! Te folosesc şi apoi te împuşcă !
Fugi de aici , măi Negrea , că nu eşti bun de nimic ! Ţipă la el Dej , gonindu-l din birou . ”  

Versiunea partidului în manualele de istorie din anul 1961 era : ,, Eroic a murit şi utecistul Vasile Roaită . Acest tânăr a tras sirena atelierelor , chemând pe muncitorii capitalei să se solidarizeze cu lupta CFR-iştilor . El nu a încetat să îndeplinească această misiune decât atunci când a fost răpus de armele ucigaşe ale jandarmilor ”. 

 Asta este povestea celui ce a fost Vasile Roaită un simbol a vremurilor comuniste . Un erou care nu a murit nici azi .

Redactat de : Cartacuzencu Stelian 

Read More

Boschetarii fruntea sus

 

Până la 22 decembrie 1989 aţi auzit de cuvântul boschetari ? Sigur că nu !

Miliţia de la ora cinci dimineaţa stătea la scările de bloc să dibuiască unul fără loc de muncă . Imediat erau săltaţi şi trimis la muncă . Şi a venit minunata revoluţie . Vre-o şase luni de zile nimeni nu a muncit . Se citea ziarul , se bea vântos unde crâşmele erau pline ochi . Încet încet au început să dispară întreprinderile băcăuane . Unii s-au adaptat în noul sistem capitalist , alţi nu . Dintr-o dată unii care învârteau hârtiile sau văzut fără obiectul muncii . Nemiloşi directorii i-au trimis în şomaj . Din şomaj au rămas fără bani şi şi-au înecat amarul neascultaţi de nimeni în vestitele crâşme băcăuane. Se bea : 6 din 49 , Adio Mamă , o Samahoancă , Ochii lui Dobrin adică băuturi tari la preţuri mici . Unii zic că erau produse din găinaţ de găină , din pufoaică dar chiar să mă scuzaţi din rahat românesc. La gust toate erau la fel . Încet încet în jurul crâşmelor mărginaşe apar ,, stâlpi „ oamenii care din ingineri , profesori , maiştri şi-au părăsit familia , căminul şi au devenit boschetari. Cuvânt intrat nou în vocabularul românesc . Boschetarii au început să vândă din casă ca sticle , borcane , hârtie .. orice pentru a face rost de bani de băutură . Dorm pe unde apucă nebărberiţi , mirosind de la o poştă , cu ochii pe jumătate deschişi râzând din senin sau fac gesturi necugetate . Beau începând de la patru până seara târziu , cad adormiţi . Iarna aflăm de existenţa lor fiind găsiţi morţi îngheţaţi prin cine ştie ce cotlon. Cei ce se asociază 2- 3 rezistă frigului prin câte o ţeavă caldă de la conductele C.I.C . Molfăie câte o bucăţică de coajă de la tomberoane , târâind paşii spre o sticlă proaspătă de votcă . Murmură între ei cuvinte greu de înţeles aprobându-se reciproc . Copii acestora sunt forţaţi la muncă silită de mici , pentru venituri ce le-ar asigura necesarul de băutură zilnică . Pentru că băutura s-a scumpit enorm chiar şi cea proastă boschetarii se adaptează din mers . Aşa că au trecut la noile iubiri Mona şi Adina spirt medicinal . Nimeni nu s-a gândit să le întindă vreodată un ajutor . Nici nu ia trecut în prag de reabilitare . Boschetarii care cresc ca număr pe zi ce trece riscă să devină un element important al urbei băcăuane . Totuşi nu sunt singuri Adina şi Mona sunt lângă ei.

Redactat de  : Cartacuzencu Stelian

Read More

Dumitru Tătaru cu elevii săi , a descoperit cel mai mare Tezaur din Moldova de monede imperiale de la Măgura din sec. II - I după Hristos

  Dumitru Tătaru cu elevii săi , a descoperit cel mai mare Tezaur din Moldova de monede imperiale de la Măgura din sec. II - I după Hristos 

  Dumitru Gh.Tătaru a fost profesor în învăţământ preuniversitar . Născut la 14 decembrie 1936 în satul Petreşti comuna Pânceşti judeţul Bacău . A urmat clasele primare în satul natal iar clasele gimnaziale la Şcoala din comuna Parincea Bacău . Continuă la şcoala Pedagogică din Bacău , astăzi Colegiul Naţional Pedagogic „ Ştefan cel Mare ”. Stagiul militar îl efectuează între anii 1957-1960. 

  A urmat Facultatea de Istorie – Geografie Universitatea ,, Al.I Cuza ” din Iaşi .
  A funcţionat în primul an ca instructor superior de pionieri la Şcoala Medie nr.1 din Bacău , astăzi Colegiul Naţional ,, Ferdinand I ” .
  La şcolile din Fulgeriş şi Petrişeşti a fost director de şcoală şi cămin cultural .
  Din 1 septembrie 1969 până la 31 august 1999 la Şcoala nr.2 Măgura a fost profesor de unde s-a pensionat .
  A obţinut gradul didactic definitiv II şi I . A primit Diploma de Excelenţă ,, Profesor evidenţiat ” ( 1989) , Gradaţia de merit (1999) , Diplomă de Excelenţă a Ministerului Educaţiei , „Cercetării şi Tineretului” (2004) , şi Diplomă de Cavaler al Culturii pentru nobila activitate de creştere şi diseminare a culturii româneşti în comunitatea locală prin cercetarea ştiinţifică , lucrări de specialitate şi înfiinţarea unui muzeu şcolar , a Asociaţiei Cavalerii Echităţii şi Democraţiei (2005)

  Pe lângă munca de apostolat la catedra a desfăşurat o bogată şi variată activitate extraşcolară . A cercetat orizontul local , adunând cu elevii vestigii arheologice , numismatice , acte documente , cărţi şi reviste vechi , fotografii , obiecte etnografice , minerale şi roci . Tot ce s-a adunat cu elevii formează astăzi zestre Muzeului Şcolar Sătesc de la şcoala Numărul .2 Măgura . 

  Elevii pregătiţi de profesorul Dumitru Tătaru au participat la concursuri şi simpozioane locale şi naţionale , obţinând diplome şi premii cum ar fi : Simpozionul Naţional de Etnografie şi Folclor , Constanţa 1976 ; Concursul naţional ,, Patria Română Ţară de Eroi „ , Bucşoaia 1984 , Iaşi 1988 .
  Ca profesor de istorie şi geografie a participat la lucrări la sesiunile ştiinţifice locale şi naţionale . Comunicările prezentate , au apărut în reviste de specialitate sau în volume .
  A publicat de-a lungul anilor , articolele , recenzii , anchete , în ziarele Steagul Roşu , Deşteptarea , Albina , Ateneu , Catedra , Terra , Carpica , Noi , Tracii- Milona , Italia .
  Este coautor la lucrarea ,, Geografia României ”- ghid pentru examenul de capacitate .
  Are lucrări în manuscrise Cartea satului . Măgura – file monografie . „Altarul de la catedră , Memorii unui dascăl la ţară ”.
  După pensionare , este un animator cultural în cadrul ,, Mişcării pentru Progresul Satului Românesc – Filiala Bacău .  







Interviu .

Domnul profesor Dumitru Tătaru , cum este viaţa de dascăl la sat ?

Sunt profesor pensionar , dar am rămas cu aceiaşi dragoste pentru catedră . Am predat istorie şi geografie . Şcoala satului mi-a dat cele mai mari bucurii şi satisfacţii . Mi sa oferit catedră la liceele din Bacău . Le-am refuzat rămânând credincios satului pe care l-am iubit . Aici am găsit liniştea şi toate satisfacţiile mele profesionale la Şcoala Satului Românesc .

Cu ce activităţi extraşcolare vă mândriţi ?

  Pe lângă activitatea mea la catedră am organizat o bogată activitate extra didactică . Am organizat un cerc de istorie numit Căutătorii de Comori . Mai făceam dezbateri teoretice în vatra satului şi în satele din judeţul Bacău . Acţiunile acestea le făceam împreună cu cercul de literatură care era condus de doamna profesoară Angela Tătaru soţia mea . Foarte multe lecţii de istorie le-am făcut în vatra satului . 
  În primul rând mă preocupa ca elevii să cunoască elementele de istorie locală , istoria comunei . 

  Istoria nu este o ştiinţă care se predă numai de la catedră . Ia trebuie să coboare în mijlocul mulţimii al vieţii printre tineret şi să ţină mereu legătura cu solul patriei îmbibat cu milenarele moşteniri . 

Ce reacţii aveau elevii ?

  Elevii au fost pasionaţi pentru aceste activităţi pentru că le citeam foarte multe ştiri din ziare curiozităţi cum ar fi că în anumite localităţi s-a descoperit un vas o comoară .
 Am reuşit să scoatem la lumină împreună cu aceşti copii un interesant material arheologic format din ceramică geto-dacică lucrată la mână şi la roată din sec II . 
Asta se întâmpla când am venit aici prin 1971 – 1972 la şcoala de la Măgura . 

Ce alte descoperiri aţi mai realizat cu aceşti copii ?

  Am mai descoperit în satul Fulgeriş comuna Pânceşti vestigii ale culturii cucutene adică ceramică cucuteniană unde acuma este şantier de căutare . Pe lângă aceste vestigii noi am mai adunat : monede , material etnografice , păstrându-se la muzeul şcolii . 
  Locul care ne-a atras cel mai mult a fost dealul Piciului şi La Şipote . Aici am descoperit ceramică , topoare de bronz din piatră şlefuită ce datau din epoca bronzului . 
 Bucata de teren unde se găseau cele mai multe vestigii era pe lângă pârâul Negel . Acel loc era proprietatea unei femei numită Moisoaia care nu ne lăsa să facem săpături , spunând că îi stricăm terenul . Văzând că nu ne lasă şi ameninţându-ne de fiecare dată , am rugat să aducemun un tractor de la C.A.P Măgura . Inginerul agronom a acelor vremuri mi-a dat un tractor . Asta se întâmpla în luna aprilie 1976 . După ce tractoristul a tras câteva brazde au apărut foarte multe vestigii . După ce s-a arat aproape bucata într-un hac au apărut o dâră de monede . Copii au observat acest lucru în prezenţa mea . Au început să ţipe zicând : domnule profesor au apărut monezi . Lama plugului a şters gura vasului şi atunci monedele de argint s-au împrăştiat pe brazdă . A fost una dintre cele mai mari descoperiri şi cele mai mari satisfacţii ale noastre ale cercului . Sa descoperit o comoara , tezaur de denari romani din secolul I – II după Hristos . Acest tezaur conţinea 2830 de monede de argint în greutate de 9,075 kg . Este cel mai mare tezaur descoperit în Moldova şi printre cele mai bogate din ţară . El atestă legăturile dintre populaţia din partea centrală a Moldovei cu populaţia din Imperiul Roman . Tezaurul se află la Muzeul Iulian Antonescu din Bacău . 
  Ne pare rău aşa cu durere o spun că acest tezaur se spune că a fost găsit la întâmplare . 
  

Cum este posibil aşa ceva ?

  Nu aş dori să vorbesc despre acest lucru . Chiar vă rog să-mi respectaţi decizia . Nu vreau să pomenesc numele celui ce a făcut ca acest lucru să fie posibil .
  Tezaurul nu l-am dus acasă , ci la şcoală în cadrul muzeului nostru. Imediat s-a dus vestea . Un muncitor de la o fabrică a sunat această persoană care a doua zi a venit la mine şi a luat tezaurul , fără proces verbal , cu pretextul că nu ai voie să faci aşa ceva datorită legii patriminiului . 

  Ne pare rău că apare în multe reviste , că acest tezaur este descoperit la întâmplare, că a fost recuperat . Nu , el a fost descoperit în prezenţa mea cu elevii , cu copii şcolii din Măgura . 

Aţi fost recompensat pentru acest beneficiu adus arheologiei româneşti ?

Nea dat o felicitare . Eu am dat acest colos patrimonial mergând pe încredere . Ca acum să mă trezesc că se spune „ acestă podoabă naţională a fost găsită la întâmplare” . Eu acolo nu m-am dus într-o zi şi am descoperit tezaurul . Am mers ani de zile cu copii stimulându-i interesul pentru această activitate .

Ce planuri aveţi pentru viitor ?

  Să îmbogăţesc muzeul şcolii cu noi descoperiri deşii s-a furat multe piese din el . Nu mai sunt patru săbii din 1877 din vremea Războiului de Independenţă , topoarele din bronz în 2003 . Au mai dispărut anul acesta şase medalii a lui Gică Mihăilă ce a luptat în cadrul Războiului de Independenţă la Plevna : Virtutea Militară , Crucea Trecerii Dunării şi altele. 

  Pregătesc cărţile sau lucrările numite ,, Altarul de la Catedră ” şi ,, Nevoile unui Dascăl de Ţară ”.

Aş dorii să creez o monografie a comunei Măgura că la anul împlineşte 600 de atestare documentară .

  Doresc ca şcoala să poarte numele unui învăţător Dumitru Manciu . Acest învăţător a murit acum 64 de ani . A fost soldat care a făcut şcoală , a făcut cooperativă , a făcut activităţi culturale şi nimeni nu s-a ocupat de el . Şi vreau să dau denumirea şcolii prin numele lui . A fost o persoană care a făcut ceva prin implicaţiile sale comunei noastre . 

   
 
Redactat  de : Cartacuzencu Stelian

Read More

Istoria afişelor electorale

Bacăul a avut primul primar în 1864 pe nume Gheorge Negel . Un bătrânel simpatic cu haine de postativ negre , mustăţi mari răsucite în sus şi un baston cu măciulie de argint .
Respectat era salutat cu ridicări de pălărie cât mai sus . Negel era să inaugureze lista mare a primarilor Bacăului .A urmat alţi primari care au avut o domnie mai mare sau mai mică în funcţie de culoarea politică . Au trecut anii şi s-au schimbat regimurile .
Vrând ne vrând din ani 60 mahalalele Bacăului dispar sub muşcătura buldozelor. Se fac praf vestigile străzi Leca , Florăriei , Valea Albă , Berăriei , Hacman Berescu şi chiar Centrul Municipal Bacău . Tot benefic dar criticat astăzi este ridicare noilor cartiere .
Cornişea I II , Tic – Tac , Orizont , Nordului etc . Pentru aceasta erau nevoie de deputaţi în Bacau .
Cum se făcea propagandă pe vremuri ? Până în 1960 nici vorbă de afişe . Hărtia era extrem de scumpă iar propaganda se făcea cu foarte puţine panouri încât le puteai număra pe degete . Partidul Muncitoresc Român şi Partidul Comunist Român acţionau prin ,,viu grai “. Prin 1946 în campania electorală Partidul Muncitoresc Român a avut doar 246 de afişe publicitare în tot Bacăul . Prin ani 70 situaţia s-a înbunătăţit numărând 1000 de afişaje . Era partid unic a acelor vremuri P.C.R iar indiferent de acest aspect erau votaţi 100 la 100 . După revoluţie nevoia afişului electoral a atins cote incredibile . Partidele au apărut ca ciupercile după ploaie . Nu exiastau spaţii publicitare . Fiecare candidat afişându-şi figura şi ideile unde găseau loc .
În 2000 lucrurile au început să se mai aşeze . Apar locuri special amenajate pentru aspectele electorale .
În 2008 deşi avem aceste locuri exponatele electorale se gasesc pe unde nu vrei . Pe stâlpi , la intrare în blocurilor , în pieţe , baruri , magazine şi chiar în veceurile restaurantelor. Zeci de chilograme de hârtie sunt lipite , în mod grotesc una lângă alta de felurite forme şi dimensiuni , obosindu-ţi retina ochilor . Ilustraţii mari cât casa nu te lasă să respiri , fiind exploatate şi cele mai mici străduţe . Aerul sufocat al acestora te oboseşte fără să vrei . Dacă astăzi strada e plină de lozinci a unui partid , maine acestea dispar făcând loc la altele mai colorate mai sofisticate . Nu sunt oameni care se ocupă cu lipirea afişelor . Sunt şi cei care dislipesc . Afişele lipite bine , pentru dislipirea acestora se foloseşte chiar şi şpaclu . E o luptă continuă a acestora de dimineaţă până seară , iar cel puternic rezistă . Calitatea lor nici unu nu lasă de dorit . Conform legii lipirea acestora peste tot şi aleatoriu este interzisă . Dar dacă la noi legile sunt făcute să fie încălcate , care ar mai fi rostul afişajelor special amenajate ?

Redactat  de : Cartacuzencu Stelian

Read More

Strigat de disperare

Îl cheamă Vântu Mihai . Protestează de 24 luni în fata primăriei . Drepturile lui au fost încălcate . Este un dezident politic , o victimă a justitiei . Nu are nici un venit . Ziarul „Informatia de Bacău” prin doamna Gina Baciu scria în data de 10 – 11 – 1007 ,, Greva foamei pe treptele Tribunalului ,, . Cu toate acestea reprezentantii nostrii locali ziceau ca el mănâncă în acest protest nebunesc . Sa adresat : primariei , presedentiei, ajungând si până la tribunale internationale , la Curtea Europeană a Drepturilor Omului fara nici un răspuns. Nu are drept la audiente desi are programare .
Despre ce este vorba ?
Cu durere in suflet dorim ca cererile lui să vorbească .




„ Domnule Presedinte Traian Băsescu”

Ajutati un dezident politic din Bacău victimă a justitiei din România , si pe fiul său Vântu Gabriel Daniel .
Protestez împotriva justitiei , care m-a furat după 1990 prin judecătorul Bălăită Stelian si mă fură în continuare în procese fără ca infractorii să fie prezenti în sală . Nu au constiintă , întrucât se bat cu pumni în piept că fac dreptate .
Pentru fiul meu am apelat la cei în drept : Inspectoratul Judetean Scolar , Minister Educatiei si Cercetării pentru a fi testat , de a face un an în doi ani fiind o capacitate , ca să mi se răspundă că a fost lăsat repetent întrucât avea note de 9 si de 10 .
Presidentia este ultima instantă unde apelez , întrucât nu există nici o institutie care apără drepturile omului în România .
Pentru mine Vântu Mihai , care locuiesc în stradă , într-o rulotă din anul 2004 , doresc să trimiteti un reprezentat al presidentiei , la Primăria Bacău . Spun acestea întrucât sunt coautoare la furt primăria si prefectura si ascund adevărul .
Mi s-au furat 2143 metri pătrasi prin hotărâ judecătorească din 1992 . În 2002 proprietarul a venit pentru a-si revendica terenul . Acest lucru sa dovedit prin documente semnate si stampilate inventate de ei . Bălăită Stelian , procuror Irimia Constantin , notar public Lădan Dumitrea , CNS .Sef . Luca Gheorghe (I.J.P Bacău ) au complotat pentru distrugerea proprietătii .
Mai am un teren în satul Antohesti comuna Izvorul Berheciului judetul Bacău devastat de localnici .
Carte de identitate refuză să-mi elibereze de 10 ani , desi figurez la Sectia Financiară .
Nu vor să-mi elibereze autorizatie de protest atât Primăria Bacău cât si Primăria Generală Bucuresti .
C.N.S.A.S Bucuresti minte , deoarece sunt o victimă a unor magistratii , fideli sistemului Securisto-Comunist , care mă persecută si după 1989 , întrucât mi s-a furat o proprietate , aceasta fiind singura mea sursă de venit .
Domnule consililier prezidential doresc ca această petitie să ajungă la presedintele României Traian Băsescu .



După multe ziele de asteptare nici un răspuns . Vântu Mihai adresează o cerere primăriei vizând petitia .

Domnule Primar

Subsemnatul Vântu Mihai cel ce a protestat în Bacău 16 luni , doresc să stiu cum a fost analizată petitia adresată Presedentiei si trimisă Consiliului Municipal Bacău .
Consiliul local a Municipiului Bacău sus bine că nu a primit petitia .
Doresc ca problemele semnalate si analizate de consiliu , să îmi fie predate personal , pentru că sunt păzit de Politie pe unde protestez .
Informez că voi informa Presedentia , despre faptul că sustine si minciuna .


După această cerere apare si răspunsul .





Domnule Mihai Vântu


Am luat la cunostină din petitia adresată Presedintelui României , Domnul Traian Băsescu , despre solicitarea dumneavoastră .
În vederea analizării problemelor semnalate , petitia dumneavoastră a fost trimisă la Consiliul Local al Municipiului Bacău si la Ministerul Educatiei , Cercetării si Tineretului .
Urmează ca , în termen legal , institutiile sesizate să comunice , Administratiei Prezidentiale si dumneavoastră , solutia adoptată .



Acest lucru nu s-a mai întâmplat . De dimineată până seara stă în fata primăriei unde pe bicicleta lui atârnă niste pancarte cu nelegiuirile sale . Datorită situatiei create Mihai Vântu locuia într-o rulotă fără acte pe ea . I sa confiscat că proprietatea era de apartenentă publică . După recuperarea ei o are amenajată în curtea surorii sale . Zilnic nepăsători trec consilieri si alti reprezentanti ai primăriei . Lumea citeste uimită plansele lui si merg nedumeriti . Desi a depus la primărie dovada proprietătii sale , aceasta nu recunoate acest act . Oare ce ar trebui să facă acest om să îl asculte cineva ?



Nici pana in ziua de astazi domnul Vantu Mihai nu si-a rectificat situatia.
Daca veniti in Bacau, in fata primariei, va intampina zilnic acelasi privilegiat al Statului Roman. Datorita faptului ca ne aflam in plina campanie electorala exista riscul ca prezenta obligatorie a cetateanului nostru sa nu fie onorata ca inainte de alegeri .
De ce ?
Raspunsul deja il stim . Cati romani se mai gasesc in acesta ipostaza fara nici un sprijin de la cei care ne reprezinta ?






Redactat : Cartacuzencu Stelian

Read More

Ziua Aviaţiei Române

În data de 19 iulie 2009, Baza 95 Aeriană Bacău, Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu, a găzduit Ziua Porţilor Deschise. Cu ocazia sărbătoririi Zilei Aviaţiei Române, baza aeriană de la Bacău a încântat publicul prezent cu demonstraţii de zboruri cu: Mig-21 Lancer, Elicoptere IAR-Puma, Yac-52 şi altele. A fost prezent ca invitat de onoare, consilierul prezidenţial pentru securitate naţională, Iulian Fota, care a deschis festivitatea printr-un discurs. A urmat slujba religioasă, defilarea forţelor armate aeriene şi ceremonia de scoatere a drapelului din formaţie.
Cei peste 1000 de băcăuani prezenţi, aşteptau cu nerăbdare survolarea avioanelor din dotare în cinstea Aviaţiei Române. Ceremonia a durat până în jurul orei 12, finalizându-se prin aruncarea de flori din avion.
Căpitanul aviator, Alexandru Şerbănescu, care dă numele Bazei 95 Aeriene din Bacău, s-a născut în localitatea Coloneşti, jud. Olt şi a fost un as al aviaţiei vânătoreşti române în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Lupta alături de aviaţia germană împotriva aviaţiei URSS. Totodată, a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploieşti, împotriva aviaţiei de bombardament american. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare. Cade eroic în lupta împotriva Aliaţilor, copleşit de escorta de Mustanguri ale operaţiunii de bombardament american asupra Ploieştiului, din 18 august 1944. A avut cele mai mute victime, 47. Ceremonia de înmormântare s-a realizat cu onoruri militare în Cimitirul Ghencea Militar, în data de 22 august 1944.
Originile şi istoria bazei aeriene din Bacău, documentaţia, atestă că în iunie 1920, se înfiinţează pe aerodromul Tecuci, Centrul de Instrucţie al Aviaţiunii, prin transformarea Grupului IV de aviaţie instrucţie. În noiembrie 1924, în urma unei ample reorganizări, devine Centrul de Instrucţie al Aeronauticii. Din 1945, Centrul de Instrucţie al Aeronauticii a fost supus unor restructurări, funcţionând în localităţile Mediaş, Tecuci şi Buzău.
Se reînfiinţează în anul 1968, pe Aerodromul Bacău, Centrul de Instrucţie al Aviaţiei. Unitatea a asigurat de-a lungul timpului trecerea pe avionul supersonic a peste 500 de piloţi şi perfecţionarea a peste 6000 de cadre din aviaţia militară. La 25 august 1995 a luat naştere Baza 95 Aeriană, Aviatică destinată să asigure pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă. Se continuă tradiţia ca tinerii piloţi să se pregătească în vederea trecerii pe avionul supersonic pe aerodromul Bacău şi se înfiinţează în 2001 C.T.Av.S. Şi, în sfârşit, la 1 iulie 2004, se reînfiinţează baza 95 Aeriană Bacău, ce poartă numele marelui om de aviaţie, căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.
Misiunile unităţii militare din Bacău vizează apărarea spaţiului aerian în zona de responsabilitate, executarea serviciului de luptă pentru intervenţii umanitare, participarea la misiuni de menţinere a păcii sau la activităţi sub egida NATO ; ONU ; UE.

Redactor: Cartacuzencu Stelian

Read More

Resursele Universitatii din Bacau

Pot spune fără greş că „Universitatea din Bacau”, mai nou „Universitatea Vasile Alecsandri”, deţine şi are capacitatea de formare a studentilor la cel mai înalt nivel.

Acolo unde lumea este nemulţumita de impulsivitatea şi agresivitatea modului de predare, este de neperceput la instituţia noastra.

Despre ce este vorba?

În primul rând libertatea şi capacitatea de a percepe informaţia ca un atribut şi ca un întreg. Cadrele noastre didactice pun la dispoziţie toate mijloacele, reuşind să se conformeze şi să aprecieze gândirea noastră şi implicaţia deopotrivă. Asimilarea cunoştinţelor se realizează foarte uşor datorită acestui aspect. Totodată se asigură toate condiţiile materiale şi logistice în funcţie de fondurile disponibile. Departamentul de cercetare asigură oportunităţi de iniţiere formare şi chiar specializare în domeniul studiat.

Flexibilitatea orelor de curs şi laborator oferă acapararea cunoştinţelor necesare.

Care este secretul acestui managemant ?

Universitatea din Bacău se adapteaza după cerinţele studenţilor în conformitate cu direcţiile europene şi piaţa muncii. Acest sistem băcăuan ce îl trăim cu interes şi cu recunoaştere percepe valori. Din păcate piaţa munci în Bacău e prea slabă să o acapareze.

Redactor : Cartacuzencu Stelian

Read More

De-aş mai duce-o pân´ la toamnă

„ A trecut întâi o boare pe deasupra viilor . . . şi iată toamna anului 2009 a sosit. Producătorii verifică încă o dată poloboacele şi butoaiele, iar gospodarii damigeanele. Strugurii cu miresme înbătătoare intră sub teascuri . . . Vinul nou e de toată lumea aşteptat. . .”

Legenda vinului spune că „viaţa de vie s-a născut de mult, din soare şi pământ. Primii săi ciorchini se desfătau în soare de dimineaţă până în amurg. Şi acei care se coceau în răsărit se acopereau cu o rouă rară. Ciorchinii care s-au copt ziua au luat în ei aurul soarelui de la amiază. Cei care s-au copt noaptea, odată cu lăsarea întunericului, au lăsat culoarea nopţii timpurii, albăstrui închis şi albastru-negru”.

„Vinul a fost de la început invetat pentru fericirea omului” spunea Omar Khayyam.

Se pare că primul viticultor a fost Noe. Grecii, romanii, dar şi strămoşii noştri Dacii, apreciau foarte mult calitatea vinului.

„Unde lipseşte vinul, cerul oamenilor e pustiu şi fără bucurii”, scria Euripide. Închinatul paharului cu băutură e moştenire romană.

Creştinii l-au preluat de la ei, care închinau în cinstea sfinţilor. Dar, numărul sfinţilor tot crescând, închinatul s-a transformat într-o adevărată beţie. Aceasta îl face pe Carol cel Mare să interzică „închinatul”,”administrândul doar la despărţire, sau cu ocazia unor evenimente mai importante.” Mai târziu se va adăuga şi obiceiul de a ţine discursuri.

Sticla de vin, de culoare verde, a apărut abia prin secolul al XV-lea şi o datorăm veneţienilor. Noi, am folosit vadra de vin cu o capacitate de 12,880 litri până în secolul XIX-lea. Ştefan cel Mare şi alţi domnitori apreciua vinul, mai ales neîntrecutul „Cotnari”. În 1468, gerul a fost aşa de cumplit încât vinul a îngheţat până şi hrubele adânci de la Suceava. Atunci, pentru a fi folosit, vinul s-a tăiat cu ferăstrăul!

Vinurile româneşti, odată ieşite în lume, au dat gata pe toţi.

La prima expoziţie viticolă de la Paris în 1867, românii obţin trei medalii de aur, 9 argint şi 35 bronz. Pe la 1898, în Bucureşti se organizează „Prima expoziţie viticolă”. A fost un adevărat recital, fiind prezentate 437 de variante de struguri şi 26 vinuri. Cu câţiva ani în urmă, în 1873, la „Expoziţia internaţională de la Viena”, câştigasem. . . 237 de recompense !!!

La expoziţia din Paris1900, vinurile româneşti au fost asociate cu muzica noastră succesul depăşind orice estimare. An de an, vinurile din România au fost prezente la toate concursurile şi expoziţiile din străinătate, toate bucurându-se de un binemeritat prestigiu. Nu putem încheia fără aprecierea unui băcăuan, ce poară numele universităţii noastre „Vasile Alecsandri”

- O, vin, comoară dulce …

Redactat de : Cartacuzencu Stelian

Read More

Artist şi inginer

Florin Petroi student masterand al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău ne-a încântat aproape număr de număr cu operele sale artistice în revista „Studenţimea băcăuană”.

Publicaţia noastră vrea să vă dezvăluie câteva amănunte cu privire la succesul lui.

După patru ani de studiu la specializarea Design Industrial în care a fost inspirat în creaţile sale, astăzi ne surprinde cu ceva excepţional atât pentru Bacău cât şi pentru întreaga ţară.

Programele pentru studenţi privind munca sezonieră în Stalele Unite ale Americi au constituit un punct nou de plecare îm viaţa sa artistică.

Despre ce este vorba?

În vara anului 2007, după multe căutări privind găsirea unui loc de muncă pe timp de vară, a descoperit exponentul talentului său.

După parcurgerea unui curs de portretistică la „Walt Disney” şi lucrând la un centru de realizat caricaturi pentru turişti, a deprins tehnicile necesare realizării unor portrete moderne cu carioca. Stilul său este unic în România.

„ Am rămas uimit de precizia şi detalile la care puneau accent specialişti în grafică. Calitatea de ansamblu a desenului presupune o calitate individuală a fiecărui element grafic component. La omiterea unui mic reper desenul devine ireal. Acest tip de desen necesită multă practică până la atingerea perfecţiunii” – ne-a declarat Florin Petroi.

În 2008, artistul a participat la expoziţia de grup a galeriei „Cork Street” din Londra cu creaţia sa publicată şi în revista noastră.

Din 2009 activează cu stilul de portret „Walt Disney” şi în Bacău, în paralel cu creaţile unice cu care ne încântă număr de număr.

Toate acestea vor fi reunite într-o expoziţie personală la complexul muzeal Ioan Antonescu.

Florin Petroi vă aşteaptă zilnic la sediul său din Bacău în incinta Moll-lului de pe strada Ştefan cel Mare.

Redactat de : Cartacuzencu Stelian

Read More

Mustariile o amintire ?

Brumarelul 1 octombrie
Bacaul anilor 60' si 70' isi schimba pentru cateva saptamani aspectul .
Din centru pana in cartierele marginase , rasareau mult asteptatele mustarii.

Ce este o Mustarie ?
Este o improvizatie din pari si scamduri negeluite, pereti din stuf de care se agatau o oala de lut , stergare , bostani si felinare . Inauntru era insa o adevarata "insdustrie" iar chelneri , care stiau sa-si faca treaba te intampinau ceremonios cu adanci plecaciuni .
Pe brat aveau nelipsitul prosop , iar dupa ureche creionul chimic .
Din ochi iti gaseau o masa . Cat ai clipi iti luau comanda si dispareau la gratar. Acesta era punctul fierbinte al mustariilor . Aici se frigeau minunatele arte culinare romanesti : mititei ardeiati ,neintrecutele antrcoaste , delicioasele momite sau fuduliile si ficati . Am uitat ceva ? Desigur , "regina lor " , pastrama de oaie cu mamaliguta . Seul se scurge peste carbunii aprinsi , invaluid atmosfera cu un miros atragator . Cel mai vestit "gratargiu" , Ionica , batea cu clestele im marginea gratarului cand minunatiile erau gata . Ce mamaligute se faceau!!!
Se lua pentru inceput " o dezinfectie" o tuica de pruna , apoi tpotul se stingea cu un tulburel de la " mama lui " , adica direct de la gura butoilui asezat chiar in mijlocul incaperii . In timp iti era piscata de must , printre mese se infiinta "nea Tanase " cu vioara dezacordata cantand gajait
"Te cunosc dupa frizura
ca n-ai fost o poama buna .
Te cunosc dupa fular
ca ai fost mare stengar ."
Veselia era in toti buna dispozitie cat cuporinde .
Uitati de griji nevoi pentru cateva ceasuri nici nu stiai cand apareau stelele stralucitoare si se cam lasa rece . Plecai intr-un tarziu fredonand .
" De-as mai duce-o pan' la toamna lelita Ioana ."
Unde-or fi mustariile de alta data ?

Read More