Până la 22 decembrie 1989 aţi auzit de cuvântul boschetari ? Sigur că nu !
Miliţia de la ora cinci dimineaţa stătea la scările de bloc să dibuiască unul fără loc de muncă . Imediat erau săltaţi şi trimis la muncă . Şi a venit minunata revoluţie . Vre-o şase luni de zile nimeni nu a muncit . Se citea ziarul , se bea vântos unde crâşmele erau pline ochi . Încet încet au început să dispară întreprinderile băcăuane . Unii s-au adaptat în noul sistem capitalist , alţi nu . Dintr-o dată unii care învârteau hârtiile sau văzut fără obiectul muncii . Nemiloşi directorii i-au trimis în şomaj . Din şomaj au rămas fără bani şi şi-au înecat amarul neascultaţi de nimeni în vestitele crâşme băcăuane. Se bea : 6 din 49 , Adio Mamă , o Samahoancă , Ochii lui Dobrin adică băuturi tari la preţuri mici . Unii zic că erau produse din găinaţ de găină , din pufoaică dar chiar să mă scuzaţi din rahat românesc. La gust toate erau la fel . Încet încet în jurul crâşmelor mărginaşe apar ,, stâlpi „ oamenii care din ingineri , profesori , maiştri şi-au părăsit familia , căminul şi au devenit boschetari. Cuvânt intrat nou în vocabularul românesc . Boschetarii au început să vândă din casă ca sticle , borcane , hârtie .. orice pentru a face rost de bani de băutură . Dorm pe unde apucă nebărberiţi , mirosind de la o poştă , cu ochii pe jumătate deschişi râzând din senin sau fac gesturi necugetate . Beau începând de la patru până seara târziu , cad adormiţi . Iarna aflăm de existenţa lor fiind găsiţi morţi îngheţaţi prin cine ştie ce cotlon. Cei ce se asociază 2- 3 rezistă frigului prin câte o ţeavă caldă de la conductele C.I.C . Molfăie câte o bucăţică de coajă de la tomberoane , târâind paşii spre o sticlă proaspătă de votcă . Murmură între ei cuvinte greu de înţeles aprobându-se reciproc . Copii acestora sunt forţaţi la muncă silită de mici , pentru venituri ce le-ar asigura necesarul de băutură zilnică . Pentru că băutura s-a scumpit enorm chiar şi cea proastă boschetarii se adaptează din mers . Aşa că au trecut la noile iubiri Mona şi Adina spirt medicinal . Nimeni nu s-a gândit să le întindă vreodată un ajutor . Nici nu ia trecut în prag de reabilitare . Boschetarii care cresc ca număr pe zi ce trece riscă să devină un element important al urbei băcăuane . Totuşi nu sunt singuri Adina şi Mona sunt lângă ei.
Redactat de : Cartacuzencu Stelian
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu