Dumitru Tătaru cu elevii săi , a descoperit cel mai mare Tezaur din Moldova de monede imperiale de la Măgura din sec. II - I după Hristos
Dumitru Gh.Tătaru a fost profesor în învăţământ preuniversitar . Născut la 14 decembrie 1936 în satul Petreşti comuna Pânceşti judeţul Bacău . A urmat clasele primare în satul natal iar clasele gimnaziale la Şcoala din comuna Parincea Bacău . Continuă la şcoala Pedagogică din Bacău , astăzi Colegiul Naţional Pedagogic „ Ştefan cel Mare ”. Stagiul militar îl efectuează între anii 1957-1960.
A funcţionat în primul an ca instructor superior de pionieri la Şcoala Medie nr.1 din Bacău , astăzi Colegiul Naţional ,, Ferdinand I ” .
La şcolile din Fulgeriş şi Petrişeşti a fost director de şcoală şi cămin cultural .
Din 1 septembrie 1969 până la 31 august 1999 la Şcoala nr.2 Măgura a fost profesor de unde s-a pensionat .
A obţinut gradul didactic definitiv II şi I . A primit Diploma de Excelenţă ,, Profesor evidenţiat ” ( 1989) , Gradaţia de merit (1999) , Diplomă de Excelenţă a Ministerului Educaţiei , „Cercetării şi Tineretului” (2004) , şi Diplomă de Cavaler al Culturii pentru nobila activitate de creştere şi diseminare a culturii româneşti în comunitatea locală prin cercetarea ştiinţifică , lucrări de specialitate şi înfiinţarea unui muzeu şcolar , a Asociaţiei Cavalerii Echităţii şi Democraţiei (2005)
Pe lângă munca de apostolat la catedra a desfăşurat o bogată şi variată activitate extraşcolară . A cercetat orizontul local , adunând cu elevii vestigii arheologice , numismatice , acte documente , cărţi şi reviste vechi , fotografii , obiecte etnografice , minerale şi roci . Tot ce s-a adunat cu elevii formează astăzi zestre Muzeului Şcolar Sătesc de la şcoala Numărul .2 Măgura .
Ca profesor de istorie şi geografie a participat la lucrări la sesiunile ştiinţifice locale şi naţionale . Comunicările prezentate , au apărut în reviste de specialitate sau în volume .
A publicat de-a lungul anilor , articolele , recenzii , anchete , în ziarele Steagul Roşu , Deşteptarea , Albina , Ateneu , Catedra , Terra , Carpica , Noi , Tracii- Milona , Italia .
Este coautor la lucrarea ,, Geografia României ”- ghid pentru examenul de capacitate .
Are lucrări în manuscrise Cartea satului . Măgura – file monografie . „Altarul de la catedră , Memorii unui dascăl la ţară ”.
După pensionare , este un animator cultural în cadrul ,, Mişcării pentru Progresul Satului Românesc – Filiala Bacău .
Interviu .
Domnul profesor Dumitru Tătaru , cum este viaţa de dascăl la sat ?
Sunt profesor pensionar , dar am rămas cu aceiaşi dragoste pentru catedră . Am predat istorie şi geografie . Şcoala satului mi-a dat cele mai mari bucurii şi satisfacţii . Mi sa oferit catedră la liceele din Bacău . Le-am refuzat rămânând credincios satului pe care l-am iubit . Aici am găsit liniştea şi toate satisfacţiile mele profesionale la Şcoala Satului Românesc .
Cu ce activităţi extraşcolare vă mândriţi ?
Pe lângă activitatea mea la catedră am organizat o bogată activitate extra didactică . Am organizat un cerc de istorie numit Căutătorii de Comori . Mai făceam dezbateri teoretice în vatra satului şi în satele din judeţul Bacău . Acţiunile acestea le făceam împreună cu cercul de literatură care era condus de doamna profesoară Angela Tătaru soţia mea . Foarte multe lecţii de istorie le-am făcut în vatra satului .
În primul rând mă preocupa ca elevii să cunoască elementele de istorie locală , istoria comunei .
Istoria nu este o ştiinţă care se predă numai de la catedră . Ia trebuie să coboare în mijlocul mulţimii al vieţii printre tineret şi să ţină mereu legătura cu solul patriei îmbibat cu milenarele moşteniri .
Ce reacţii aveau elevii ?
Elevii au fost pasionaţi pentru aceste activităţi pentru că le citeam foarte multe ştiri din ziare curiozităţi cum ar fi că în anumite localităţi s-a descoperit un vas o comoară .
Am reuşit să scoatem la lumină împreună cu aceşti copii un interesant material arheologic format din ceramică geto-dacică lucrată la mână şi la roată din sec II .
Asta se întâmpla când am venit aici prin 1971 – 1972 la şcoala de la Măgura .
Ce alte descoperiri aţi mai realizat cu aceşti copii ?
Am mai descoperit în satul Fulgeriş comuna Pânceşti vestigii ale culturii cucutene adică ceramică cucuteniană unde acuma este şantier de căutare . Pe lângă aceste vestigii noi am mai adunat : monede , material etnografice , păstrându-se la muzeul şcolii .
Locul care ne-a atras cel mai mult a fost dealul Piciului şi La Şipote . Aici am descoperit ceramică , topoare de bronz din piatră şlefuită ce datau din epoca bronzului .
Bucata de teren unde se găseau cele mai multe vestigii era pe lângă pârâul Negel . Acel loc era proprietatea unei femei numită Moisoaia care nu ne lăsa să facem săpături , spunând că îi stricăm terenul . Văzând că nu ne lasă şi ameninţându-ne de fiecare dată , am rugat să aducemun un tractor de la C.A.P Măgura . Inginerul agronom a acelor vremuri mi-a dat un tractor . Asta se întâmpla în luna aprilie 1976 . După ce tractoristul a tras câteva brazde au apărut foarte multe vestigii . După ce s-a arat aproape bucata într-un hac au apărut o dâră de monede . Copii au observat acest lucru în prezenţa mea . Au început să ţipe zicând : domnule profesor au apărut monezi . Lama plugului a şters gura vasului şi atunci monedele de argint s-au împrăştiat pe brazdă . A fost una dintre cele mai mari descoperiri şi cele mai mari satisfacţii ale noastre ale cercului . Sa descoperit o comoara , tezaur de denari romani din secolul I – II după Hristos . Acest tezaur conţinea 2830 de monede de argint în greutate de 9,075 kg . Este cel mai mare tezaur descoperit în Moldova şi printre cele mai bogate din ţară . El atestă legăturile dintre populaţia din partea centrală a Moldovei cu populaţia din Imperiul Roman . Tezaurul se află la Muzeul Iulian Antonescu din Bacău .
Ne pare rău aşa cu durere o spun că acest tezaur se spune că a fost găsit la întâmplare .
Cum este posibil aşa ceva ?
Nu aş dori să vorbesc despre acest lucru . Chiar vă rog să-mi respectaţi decizia . Nu vreau să pomenesc numele celui ce a făcut ca acest lucru să fie posibil .
Tezaurul nu l-am dus acasă , ci la şcoală în cadrul muzeului nostru. Imediat s-a dus vestea . Un muncitor de la o fabrică a sunat această persoană care a doua zi a venit la mine şi a luat tezaurul , fără proces verbal , cu pretextul că nu ai voie să faci aşa ceva datorită legii patriminiului .
Ne pare rău că apare în multe reviste , că acest tezaur este descoperit la întâmplare, că a fost recuperat . Nu , el a fost descoperit în prezenţa mea cu elevii , cu copii şcolii din Măgura .
Aţi fost recompensat pentru acest beneficiu adus arheologiei româneşti ?
Nea dat o felicitare . Eu am dat acest colos patrimonial mergând pe încredere . Ca acum să mă trezesc că se spune „ acestă podoabă naţională a fost găsită la întâmplare” . Eu acolo nu m-am dus într-o zi şi am descoperit tezaurul . Am mers ani de zile cu copii stimulându-i interesul pentru această activitate .
Ce planuri aveţi pentru viitor ?
Să îmbogăţesc muzeul şcolii cu noi descoperiri deşii s-a furat multe piese din el . Nu mai sunt patru săbii din 1877 din vremea Războiului de Independenţă , topoarele din bronz în 2003 . Au mai dispărut anul acesta şase medalii a lui Gică Mihăilă ce a luptat în cadrul Războiului de Independenţă la Plevna : Virtutea Militară , Crucea Trecerii Dunării şi altele.
Pregătesc cărţile sau lucrările numite ,, Altarul de la Catedră ” şi ,, Nevoile unui Dascăl de Ţară ”.
Doresc ca şcoala să poarte numele unui învăţător Dumitru Manciu . Acest învăţător a murit acum 64 de ani . A fost soldat care a făcut şcoală , a făcut cooperativă , a făcut activităţi culturale şi nimeni nu s-a ocupat de el . Şi vreau să dau denumirea şcolii prin numele lui . A fost o persoană care a făcut ceva prin implicaţiile sale comunei noastre .
Redactat de : Cartacuzencu Stelian
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu